Cum să supraviețuiești în prima zi de școală. 7 sfaturi practice de la un profesor

A început de ieri să cadă câte-o frunză. Azi a stat. Canicula s-a calmat, iar la meteo se spune c-o să plouă. Garantat. Tot e soare dar e bine, s-a mai răcorit puțin, iar cu versurile astea sincer ar fi cazul să termin. Da, nu de alta, dar n-am nici un talent însă trebuia să fac ceva pe post de introducere și n-aveam nici o inspirație.

Mă rog, cu ocazia asta vă mai îmbunez și pe dumneavoastră. Eu, de fapt, voiam să vă spun că începe școala și-am vrut să evit vreun preinfarct, vreo palpitație ceva, doamne ferește, v-am luat așa mai de departe. Să nu vă ia ziua de 5 septembrie prin surprindere cum se întâmplă cu autoritățile când dă prima ninsoare, așa că am făcut un ghid despre cum să supraviețuiești în prima zi de școală. Serios, evenimentele astea naturale ar trebui anunțate cu măcar un an, doi, înainte, să aibă și oamenii ăștia timp să se pregătească. În fine, voiam să vă spun ceva, stați c-am uitat, numa’ o secundă, a, gata, mi-am amintit.

V-ați pregătit pentru școală?

Sigur că v-ați pregătit, întreb și eu să mă aflu în treabă, se văd de aici cumpărăturile, rechizitele, ghiozdanele alea noi, caietele și cărțile. Bravo! M-am gândit, totuși, că v-ar prinde bine câteva sfaturi cu ajutorul cărora să treceți cu bine peste ziua de 5 septembrie. Un fel de ghid pe care să-l intitulăm „Cum să supraviețuiești în prima zi de școală?”

În primul rând, evitați-i pe ăștia care vă dau tot felul de sfaturi, începând cu autorul acestor frumoase rânduri. Serios, e prima zi de școală nu plecarea pe front sau venirea Apocalipsei. Sunt un milion de experți terminați de îngrijorare cu privire la impactul emoțional al primei zile de școală. Stați liniștiți, nu e nici un impact emoțional. Vine copilul la școală, își revede colegii, își cunoaște profesorii, își vede clasa și se aleargă cu ceilalți prin pauze. O să fie bine, nu vă faceți griji. Copiii se adaptează mai repede decât credem noi, adulții.
Încercați să nu faceți zece credite de nevoi personale pentru cumpărăturile necesare primei zile de școală. Are uniformă, o cămașă curată, stiloul e bun și ăla la 20 de lei, nu-i musai să-i luați cu peniță din aur, că tot exercițiile alea la matematică le va face. În definitiv, important e cu ce iese în cap după o zi de școală nu cu ce intra în ghiozdan la începutul ei.
Nu mai amenințați copilul cu începutul școlii. ”Las’ că pune doamna învățătoare mâna pe tine și-ai să vezi tu”. Nu cred că vreți să faceți din profesori o sperietoare. Mai bine încercați un pic de psihologie inversă. Auzi, dacă nu ești cuminte, nu te mai las la școală! N-ai să mai vezi în viața ta teste, ascultări, examene, note, medii… A, stați un pic, am senzația că nu e cel mai bun exemplu. În sfârșit, ați înțeles ideea, găsiți dumneavoastră o modalitate mai potrivită de a vorbi despre școală. Până la urmă, nu vrem altceva decât să vină cu drag, nu-i așa?
Pe cât posibil, încercați să nu vă programați vreo excursie în a doua zi de școală. Vreo plecare în Tenerife, la schi în Alpi sau drumeții prin Antarctica. Măcar să facem și noi recapitularea cunoștințelor anterioare și să putem da testele inițiale. Vine ea și vacanța prin octombrie, nu mai durează mult. Aveți timp atunci de-o ieșire.
Încercați să obișnuiți copilul să se culce la timp și să vină odihnit la școală. Noi suntem foarte înțelegători când doarme cu capul pe bancă după o noapte de stat pe jocuri, dar parcă am putea folosi timpul ăsta un pic mai bine. Spre exemplu, să învățăm un pic de matematică, istorie, geografie etc.
Când ați citit ultima carte împreună cu copilul dumneavoastră? Ieri? Perfect. Ăsta e cel mai bun exemplu pe care i-l puteți da. Știu, există și varianta în care vă panicați un an întreg că nu vrea să citească, dar dacă vă vede încontinuu cu telefonul în mână sau cu laptopul în față, să nu vă mirați că și el va face la fel. Și, după aia, vă întrebați de ce nu vrea sa citească? Dumneavoastră puteți fi un exemplu pentru el, iar cititul în familie este timp de calitate petrecut împreună. Împreună cu copilul vreau să zic, nu cu ședințele de la firmă, excelurile sau rapoartele de făcut pentru șefi. Cu copilul. Atât. Fără să vă uitați de zece ori la ceas.
Știți când îl întrebați la sfârșitul unei zile „Cum a fost azi?”, iar copilul vă spune: ”Bine?” Încercați să nu vă mulțumiți cu „binele” ăsta și să aflați mai multe. Cum s-a înțeles cu colegii, ce l-a entuziasmat, ce a învățat nou, ce l-a intrigat, ce l-a făcut curios, ce l-a pus pe gânduri, ce îl îngrijorează sau chiar îl întristează. Ați fi surprinși ce univers de trăiri se află în spatele acestui „bine”, aruncat politicos ca să vă mulțumească pe dumneavoastră

Am mai putea continua dar văd că vă uitați la ceas și simt din privirile dumneavoastră ca ar cam fi timpul să mă opresc. Cel mai important lucru, până la urmă, e să-i fiți aproape copilului. Să-l înțelegeți atunci când mai greșește și să nu-i dați impresia că e sfârșitul lumii. Învățarea nu trebuie să fie o cursă de 50 de metri garduri, ci un proces de cunoaștere și adaptare la lumea în care trăim. Învățarea înseamnă surpriză, mirare, curiozitate, entuziasm și bucurie. Spuneți-i că stă în puterea lui să schimbe lumea. Prin cunoaștere.

Chiar o poate schimba, dacă vom ști să îi formăm această convingere.